Sunt oameni pe care, atunci când îi asculți, ai senzația că nu-ți povestesc doar despre trecut, ci că îți arată cum s-a construit, bucată cu bucată, lumea în care trăiești astăzi. Sâmbătă, 18 iulie 2026, l-am avut invitat la Buncărul IT pe domnul profesor Emil Onea — și exact așa a fost întâlnirea noastră: o călătorie prin trei timpuri ale tehnologiei, povestită de cineva care le-a trăit pe toate.
Pentru buncăriștii noștri, întâlnirea a avut o savoare aparte. Suntem un proiect care adună, recondiționează și dă mai departe tehnologie, care păstrează într-un muzeu obiectele de altădată tocmai pentru că ele spun o poveste. Iar în acea după-amiază, povestea a venit direct de la unul dintre oamenii care au scris-o.
Cine este domnul profesor Emil Onea
Profesor de informatică la Colegiul Național „Unirea” din Focșani vreme de câteva decenii, până la pensionare, în iunie 2021 — moment în care colegii i-au înmânat placheta „Spiritul Unirist” — domnul Onea este astăzi director executiv al Uniunii Profesorilor de Informatică din România (UPIR).
Este inițiatorul InfoEducație, competiția pornită în 1994 la Focșani și devenită ulterior Olimpiadă Națională de Inovare și Creație Digitală. Rădăcinile ei sunt însă și mai adânci: domnul profesor povestește că prin 1988 organiza deja demonstrații și concursuri cu primele calculatoare personale ajunse în școlile românești, modelele HC inspirate de ZX Spectrum. De atunci, generații întregi de elevi au trecut prin tabăra de la Gălăciuc, unde nu erau întrebați ce știu, ci ce au construit.
Tot el este inițiatorul portalurilor didactic.ro și olimpiade.ro, iar în ultimii ani s-a implicat în educația pentru inteligență artificială — de la programa opționalului de învățare automată, aprobată de Ministerul Educației în 2022, până la Olimpiada Națională de Inteligență Artificială.
Despre ce a fost: internetul de odinioară
Prima parte a discuției ne-a purtat înapoi, în anii ’90, într-o Vrancea în care internetul nu era un lucru de la sine înțeles, ci ceva ce trebuia adus, explicat și, de multe ori, apărat.
Domnul profesor ne-a povestit despre colaborarea începută prin 1992–1993, prin care zeci de licee și școli au fost dotate cu calculatoare și conectate la internet — printre ele, școli din Jariștea, Vidra, Tulnici, Vizantea-Livezi, Păunești, dar și școli din Focșani. Ne-a vorbit despre centrele de informatică și de comunicații ale acelor ani, despre cum se legau școlile între ele pe liniile telefonice ale vremii și despre cât de greu acceptau oamenii, atunci, ideea că accesul la internet ar putea schimba ceva.
A fost partea din discuție care ne-a atins cel mai direct. Pentru că exact asta facem și noi, treizeci de ani mai târziu, cu alte mijloace: ducem tehnologia acolo unde nu ajunge singură.
Nu au lipsit nici poveștile despre parteneriate — despre cum se construiește încrederea unei companii mari într-un proiect școlar de provincie. InfoEducație a ajuns, de-a lungul anilor, să aibă Google printre sponsorii de aur, iar UPIR a câștigat de la Google Zürich o finanțare de 30.000 de dolari pentru proiectul InfoGim, dedicat profesorilor de informatică din gimnaziu, mai ales din mediul rural. Proiectul fusese selectat dintre peste 200 de candidaturi din toată lumea, alături de alte două, din India și din Polonia.
Despre ce este acum: școala, robotica, elevii
A doua parte a discuției a fost despre prezent — despre învățământ, despre robotică și despre ce se întâmplă astăzi în școala românească.
Am vorbit despre cum arată o competiție de informatică aplicată, în care elevii nu rezolvă doar probleme, ci vin cu proiecte proprii: software educațional, aplicații utilitare, aplicații web, creație multimedia și programarea roboților. Am vorbit despre roboți, despre ce înseamnă să treci de la teorie la un obiect care se mișcă și face ceva, și despre de ce acest pas schimbă felul în care un copil se raportează la tehnologie.
Domnul profesor susține de mulți ani ideea că noțiunile de bază de programare și algoritmică ar trebui să ajungă la toți elevii de liceu, indiferent de profil — inclusiv la cei de la uman. Nu pentru că toți vor deveni programatori, ci pentru că a înțelege cum funcționează lumea digitală a devenit o formă de cultură generală. Este o temă pe care a susținut-o inclusiv în Parlamentul European, la evenimentul „Evidence Matters”.
Despre ce urmează: inteligența artificială
Ultima parte a discuției a privit înainte.
Am vorbit despre inteligența artificială — nu ca despre o modă, ci ca despre un domeniu care se poate învăța, în care elevii români deja concurează și obțin rezultate. Ideea care ne-a rămas cel mai bine în minte este una pe care domnul profesor a exprimat-o și public: copiii aceștia nu sunt cei care folosesc inteligența artificială, ci cei care o construiesc.
Este exact felul de a privi lucrurile pe care încercăm să-l cultivăm și noi la Buncăr. Un calculator vechi nu e doar un obiect de muzeu; e o invitație de a înțelege cum funcționează. O tehnologie nouă nu e doar un instrument de folosit; e ceva ce poți deschide, demonta și, până la urmă, construi tu însuți.
Ce am învățat
Am rămas cu mai multe lecții după această întâlnire, dar poate cea mai importantă este aceasta: tehnologia nu se schimbă singură. În spatele fiecărei conexiuni la internet, al fiecărui concurs, al fiecărui laborator dotat există cineva care s-a încăpățânat, ani la rând, să facă un lucru în care alții încă nu credeau.
Iar a doua lecție, la fel de valoroasă: nu contează atât ce știi, cât ce produci cu ceea ce știi. Informatica aplicată — asta a promovat domnul profesor Emil Onea toată viața, iar asta încercăm și noi, în felul nostru mai mic, la fiecare întâlnire de sâmbătă.
Îi mulțumim domnului profesor pentru timpul, răbdarea și generozitatea cu care ne-a povestit toate acestea. A fost o lecție de istorie a tehnologiei spusă de cineva care a fost acolo — și, în același timp, o lecție despre viitor.
Vă așteptăm cu drag și altă dată!
Buncărul IT este coordonat prin Asociația ETIC (Educație, Tehnologie, Implicare, Comunitate), organizația non-profit focșăneană care asigură cadrul activităților noastre — de la recondiționarea și donarea de echipamente IT către copii, școli, ONG-uri și biblioteci din Vrancea și din toată țara, până la dezvoltarea Muzeului IT și a întâlnirilor săptămânale pentru tineri. Mai multe despre proiectele asociației, pe asociatia-etic.ro.
Inițiativa este susținută de ValidSoftware, companie de software din Focșani activă din 2012, care reinvestește o parte din activitatea sa în proiecte de educație și incluziune digitală în comunitate. Detalii despre firmă și serviciile sale, pe validsoftware.ro.
