Sunt lecții care nu se predau la tablă. Se trăiesc. Iar cea de zilele trecute, de la Buncărul IT, a fost exact așa: nu am vorbit despre respect, l-am pus în practică — pornind de la un gest cât se poate de simplu, un bilețel și un pix.
Am avut-o din nou alături pe Daniela Zărnescu, coach și consilier în dezvoltare personală, o prezență care ne-a lăsat urme și la prima ei vizită. Dacă atunci am descoperit, printr-un joc de echipă, cum funcționăm împreună, de data aceasta ne-am întors privirea spre ceva mai discret și mai greu de spus cu voce tare: recunoștința față de oamenii din jurul nostru.
Experiența înaintea teoriei
Punctul de plecare a fost un citat pe care mulți dintre noi îl auziserăm, dar puțini îl trăiserăm cu adevărat. O perspectivă atribuită lui Larry King, celebră tocmai pentru că spune un lucru simplu:
„Fiecare persoană pe care o întâlnești știe ceva ce tu nu știi. Învață de la ea.”
De aici a plecat totul. Ideea Danielei a fost ca experiența să vină înaintea teoriei — nu o prelegere despre respect, ci un exercițiu care să ne facă să-l simțim pe pielea noastră. Așa că fiecare dintre noi a primit câte un bilețel și a fost invitat să scrie ceva pentru care este recunoscător celor din jur.
Apoi a urmat partea grea. Le-am citit. Cu voce tare. Privindu-ne în ochi.
Ce s-a întâmplat de fapt
La început au fost zâmbetele stânjenite, ezitările, pixul care se plimba pe hârtie fără să se decidă. E firesc: nu suntem obișnuiți să spunem, direct și în față, ce apreciem la ceilalți. Dar, pe măsură ce bilețelele au început să fie citite, ceva s-a schimbat în cameră. A venit liniștea aceea bună, atentă, în care fiecare ascultă cu adevărat.
A fost un exercițiu de recunoștință. Și, în același timp, un exercițiu de conștientizare: învățăm de la oricine din jurul nostru — de la un coleg mai mic, de la un antrenor, de la un invitat, de la un om întâlnit întâmplător — dacă ne dăm voie să vedem. Respectul, am înțeles atunci, nu e o regulă de purtare. Este felul în care alegem să ne uităm unii la alții.
De ce contează pentru noi
La Buncărul IT, tinerii nu vin doar să repare calculatoare sau să învețe o linie de cod. Vin să crească — inclusiv în felul în care se raportează la ceilalți. Iar o activitate ca aceasta, așezată alături de atelierele noastre de tehnologie, spune ceva despre ce credem noi cu adevărat: că un tânăr bine format nu este doar unul priceput, ci și unul care știe să vadă valoarea din oamenii de lângă el.
Buncăriștii au plecat astăzi acasă cu ceva mai mult decât au adus. Nu o teorie, ci o experiență.
Îți mulțumim, Daniela Zărnescu, pentru timpul, căldura și felul tău de a ne face să ne privim mai atent. Te așteptăm din nou la Buncăr. 💙
Iar celor curioși să afle mai multe despre coaching-ul transformațional pe care îl oferă Daniela, îi puteți găsi la danielazarnescu.com.
Buncărul IT este inițiativa socială a ValidSoftware, activă în Focșani din 2014, care reunește săptămânal tineri pasionați de tehnologie, educație și dezvoltare personală. Aici recondiționăm și donăm echipamente IT copiilor și școlilor din Vrancea, dezvoltăm Muzeul Tehnicii și organizăm întâlniri cu invitați din cele mai diverse domenii.
Activitatea se desfășoară sub coordonarea Asociației ETIC — Educație, Tehnologie, Implicare, Comunitate — organizația non-profit focșăneană care asigură cadrul pentru proiectele noastre comunitare. Mulțumim tuturor celor care susțin acest spațiu de creștere pentru tinerii din Focșani.
